Daca s-ar putea, ar trebui sa mancam numai alimente proaspete sau cat mai putin si ecologic procesate, in asa fel incat, pe de o parte sa ne asiguram ca acestea nu isi pierd calitatile nutritive si, pe de alta parte, sa evitam conservantii si toate soiurile de chimicale prezente prea des in produsele de pe piata, menite sa imbogateasca gustul, aroma sau sa prelungeasca termenul de valabilitate.

Fructe si legume tocmai culese din gradina sau livada, suc natural proaspat stors, ulei tocmai presat si neaparat la rece, lapte sau crema vegetala organica, bio, fulgi de cereale integrale care sa nu provina din culturi modificate genetic – acestea ar trebui sa fie componentele de baza ale alimentatiei noastre. Dar cum le gasim si cum le alegem pe cele potrivite?

Cum alegem, de exemplu, cel mai bun lapte vegetal sau crema vegetala de cocos?

• Concentratia – practic cata pulpa de cocos apare acolo? Exista pe piata lapte de cocos simplu si lapte de cocos concentrat, la care se poate adauga apa pentru a obtine concentratia obisnuita de lapte.
• Provenienta – produsul sa fie cat mai natural, sa nu provina din culturi modificate genetic.
• Aditivii adaugati suplimentar – acestia trebuie sa fie naturali, nu creati artificial, in laborator, iar informatiile in acest sens sa ne parvina din surse de incredere.

Exista E-uri bune si E-uri rele? Da, exista!

Cum facem totusi distinctia? Intr-un singur cuvant: informandu-ne. Simplu de zis, dar mai dificil de facut, avand in vedere ca internetul abunda de articole si sfaturi, unele date de specialisti, altele de…cautatori de trafic. Singura solutie este sa cautam sursa primara, sa cautam specialistii veritabili, cu alte cuvinte. Dar unde ii gasim?

In materie de reglementari privind siguranta alimentatiei, un mare pas inainte a fost facut prin infiintarea de catre ONU, in 1963, a unui organism international al carui scop il reprezinta elaborarea unui set de standarde globale pentru alimente. Asa s-a nascut Codex Alimentarius, iar la acesta el au aderat peste 160 de tari, printre care si Romania, in anul 2004. Codex Alimentarius ne spune cu precizie daca si in ce context anumiti compusi sunt sau nu daunatori sanatatii.

Codex Alimentarius cuprinde normele pentru toate produsele alimentare procesate, semiprocesate sau neprocesate destinate a fi vândute consumatorilor. In prezent, comisia care se ocupa de modificarea Codex Alimentarius este finantata de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii (World Health Organization – WHO) si de catre Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura (FAO) a Natiunilor Unite.

Sa luam de exemplu doi dintre cei mai intalniti compusi in produsele din lapte vegetal: guma de guar si guma de xantan.

Guma de guar este produsa din semintele plantei Cyamopsis tetragonolobus, iar guma de xantan ia nastere printr-un procedeu natural de fermentare produsa de bacteria Xanthomonas campestris din zaharuri si melasa. Folosirea acestora este aprobata de Codex Alimentarius, dupa cum se poate vedea chiar la sursa, in Regulamentul oficial al Comisiei Europene privind lista aditivilor alimentari.

Emulgatori cum sunt guma de guar sau guma de xantan au ca scop combaterea separarii ingredientelor din iaurturi, crema de cocos sau lapte de cocos si mentinerea consistentei cremoase originale a produselor. Acesti compusi sunt naturali, vegetali, nu creati in mod sintetic, in laborator si singura situatie in care ne pot afecta buna functionare a organismului intervine daca ei se consuma in cantitati mari, putand atunci cauza balonare si flatulenta.

Crema de cocos de la Sano Vita contine o concentratie de pulpa de cocos in proportie de peste 90%, iar laptele vegetal de cocos Sano Vita o concentratie de peste 27%. Ambele produse contin, in plus, guma de guar si xantan.