Cel mai probabil ai auzit deja de năut, soia sau linte. Știi ce sunt și cum se folosesc. Însă când e vorba de bulgur, bob, hrișcă și mei nu e la fel de sigur că se știe de ele – sau, cel puțin, nu despre toate. Din păcate aceste plante nu se bucură de aceeași popularitate comparativ cu cele menționate mai sus. Din acest motiv ne-am gândit să vi le prezentăm, pentru ca data viitoare când le vedeți în magazin să le dați o șansă (și ar fi păcat să nu o faceți, având în vedere cât de multe calități o să vedeți că au!).

Bulgurul

Cu originea în Orientul Mijlociu, bulgurul este un amestec al mai multor tipuri de grâu cu bob dur (precum Triticum Durum). Înainte de a fi folosite, boabele sunt tratate la abur, uscate și măcinate la granulație mare. Gustul său asemănător cu cel al nucilor îl califică pentru numeroase rețete.

Prin faptul că este un derivat integral al grâului, bulgurul este extrem de sănătos, mai ales pentru că nu a suferit prelucrări masive. În plus, este recomandat pentru persoanele care au probleme cu digestia, întrucât, prin conținutul de fibre alimentare, bulgurul reglează tranzitul intestinal. De asemenea, consumul regulat de cereale integrale, printre care și bulgurul, poate promova creșterea bacteriilor intestinale sanogene implicate în modularea digestivă, a funcției imunitare și a sănătății creierului. Pe lângă toate acestea, bulgurul este bogat în vitamine din complexul B, fier, magneziu și proteine – acest aliment sprijină astfel circulația sanguină, sistemul muscular și previne afecțiunile cardiovasculare.

Mai este și ușor de gătit, trebuie numai să îl lași timp de aproximativ o oră și jumătate sau două ore în apă sau alt lichid (cantitatea de apă trebuie să fie de trei ori mai mare decât cea de bulgur) și, dacă nu ai timp să aștepți, poți să îl fierbi la foc mic timp de zece minute, până vezi că se înmoaie.

Bobul

Bobul este una dintre cele mai vechi plante crescute de om, alături de linte, mazăre și năut și face parte din dieta est-mediteraneeană încă din anul 6.000 î.e.n.. Este potrivit atât pentru perioadele de post, cât și pentru vegetarieni și vegani, pentru că este bogat in potasiu, magneziu, fier, seleniu, zinc, fibre si săruri minerale.

Inclus în alimentație, bobul sprijină sănătatea inimii (grație conținutului de potasiu), previne hipertensiunea și poate reduce colesterolul (datorită fibrelor, care, pe lângă aceste beneficii, alături de proteine, măresc senzația de sațietate și te pot ajuta să slăbești).  Totodată acesta poate ajuta sistemul imunitar iar magneziul, cuprul, calciu și zincul contribuie la sănătatea osoasă, în timp ce fierul ține anemia la distanță. Bobul este, de asemenea, o alternativă excelentă pentru produsele din carne, datorită conținutului său proteic, fiind mai mult ca binevenit într-o alimentație sănătoasă – care ar trebui să fie, înainte de toate, una diversficată.

Vrejul de bob poate ajunge până la 1,6 m înălțime, iar frunzele tinere are plantei sunt ușor acrișoare – astfel, acestea pot fi folosite în salate sau supe. Bobul poate fi folosit și în alte feluri, de exemplu se pot realiza pateuri vegetale din el (și cu această ocazie te invităm să încerci pateul nostru din bob cu roșii și ceapă).

Hrișca

Hrișca este o plantă ierboasă cu semințe comestibile, înrudită cu rubarba și măcrișul. Aceasta provine din Asia și și-a găsit un loc de frunte în bucătăriile din în Europa de Est, în special în Rusia, Polonia, Ucraina și Republica Moldova. Rusia este, în momentul de față, cel mai mare cultivator și exportator de hrișcă din lume.

Hrișca nu conție gluten – ceea ce o face perfectă pentru persoanele care suferă de acest tip de intoleranță. Totodată, este bogată în fibre, proteine cu toți cei 9 aminoacizi esențiali, magneziu, cupru, calciu, mangan, antioxidanți (rutină cu rol în prevenirea diabetului) și conține foarte puține grăsimi. Pe lângă toate acestea conferă și alte beneficii pentru sănătate, printre care faptul că oferă protecție cardiovasculară, ajută la funcționarea sistemului digestiv, îmbunătățește capacitatea de concentrare și contribuie la sănătatea părului, oaselor și unghiilor.

Poate fi consumată sub formă de budincă la micul dejun sau utilizată în diferite rețete preparate similar celor cu fasole, năut sau linte: Tocană de hrișcă sau chiar ca desert. Dacă nu știi cum să incorporezi hrișca în alimentația ta, găsești pe blogul nostru mai multe rețete cu în care este utilizată hrișca.

Meiul

Cultivat pe teritoriul actual al României încă de pe vremea dacilor, meiul a fost inițial folosit pentru hrana animalelor, însă pe parcursul timpului i-au fost recunoscute proprietățiile și a fost inclus în alimentația oamenilor. Meiul este o plantă erbacee, rezistentă la secetă, care a fost considerată de chinezi una dintre cele 5 cereale sacre. În zilele noastre meiul este cultivat în India, Rusia, Orientul Mijlociu, Turcia, dar și în România.

Este bogată în proteine, fibre, vitamine (B₂, B₃, B₉, E, K), minerale (mangan, cupru, magneziu, fosfor, fier, zinc, potasiu, seleniu, calciu), antioxidanți și acizi grași omega-3 și omega-6.

Printre beneficii se mai numără reducerea inflamației cronice răspunzătoare de apariția sindromului metabolic (mai multe informatii aici), protejarea inimii, reducerea colesterolului, reglarea tranzitului intestinal, prevenirea și ameliorarea depresiei.  Si încă un avantaj foarte important: nici meiul nu conține gluten.

Semințele de mei au un gust mai dulce și mai plăcut decât cel al grâului și pot fi consumate atât fierte în diverse preparate, cât și sub formă de făină.

Data viitoare când te gândești să îți diversifici alimentația și-ai vrea să încerci „altceva”, ia în considerare și aceste minuni vegetale!