Untul de arahide este unul dintre cele mai bune și populare alimente tartinabile din lume. De câteva zeci de ani este prezent în aproape toate bucătăriile din SUA și îl vedem într-un mare număr de reclame și filme. Însă, dacă în restul Occidentului untul de arahide este de mult integrat în alimentație pentru calitățile sale hrănitoare, aici, în România, abia în ultimii ani am început să facem cunoștință cu el.

Din fericire, acesta își face prezența simțită în tot mai multe cămări – apropo, știai că proprietățile sale naturale de conservare fac să nu fie nevoie să fie ținut în frigifder? Mai interesantă însă este povestea untului de arahide – ți-o spunem și ție, mai jos.

O scurtă istorie a arahidelor

Arahidele fiind originare din America de Sud, istoricii cred că incașii din zona actualului stat Peru le-au descoperit și folosit încă de acum 3000 de ani.  Descoperiri recente au arătat și că incașii aveau un soi de unt de arahide al lor, realizat prin metode mult mai primitive, ce-i drept, prin pisare și topire.

Dăm pe repede înainte două milenii și jumătate, până la sosirea conquistadorilor spanioli și portughezi, care vor răspândi arahidele peste tot în lume, cum au făcut și cu celelalte legume și fructe descoperite de ei în Lumea Nouă. Abia în secolul al XIX-lea începe alunul de pământ, planta din care cresc arahidele, să fie plantată la scară largă și în scopuri comerciale. Inițial, arahidele erau folosite deseori pentru uleiul lor natural sau drept înlocuitor pentru cacao.

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, alunele aveau să ia prima dată forma untului de arahide, așa cum îl știm. Aveau să fie mai mulți care să breveteze procese diferite de a obținere a deliciosului aliment tartinabil. Primul dintre aceștia a fost canadianul Gilmore Edison, în 1884. John Kellogg, fondatorul companiei Kellogg’s și inventatorul fulgilor de porumb, a brevetat propriul proces de creare a untului de arahide pe care l-a promovat drept o sursă de proteine pentru cei care nu pot mesteca ușor carnea. Și, în cele din urmă, Dr. Ambrose Straub avea și el să inventeze o mașină de făcut unt de arahide mult mai ușor și rapid, în 1906.

Popularitatea produsului nu a făcut decât să crească în SUA și, ulterior, în restul lumii. Nu degeaba sunt astăzi China și India cele mai mari producătoare de unt de arahide din lume. Iar, grație progresului tehnologic, astăzi untul de arahide este produs până și de firme locale din România, deși istoria sa este mult mai scurtă în țara noastră.

Cum este produs untul de arahide

Dacă până acum am vorbit despre cum au ajuns arahidele din culturile incașilor în fabricile americane, aruncăm de data asta o privire la drumul lor din pământ în borcan.

Primul lucru interesant pe care al trebui să-l știi e că arahidele fac parte din familia leguminoaselor, fiindcă acestea cresc sub pământ. Ai fi tentat din cauza cojii să le incluzi în categoria ”nuts”, cuvânt care în engleză denumește toate fructele tari care vin din copaci, precum nucile, migdalele și alunele, dar adevărul este că au cu totul alt fel de a fi cultivate și culese.

Ajungând în fabrică, ele sunt prima dată curățate de coaja tare. Interiorul este trecut după aceea printr-un cuptor la o temperatură de 240 de grade Celsius, devenind mai închise la culoare. Ulterior, trec printr-un proces de răcire până ajung la temperatura camerei, după care le este scos miezul din cauza gustului său amar și prelucrate până devin o pastă. Această pastă mai este încălzită încă o dată, până la 60 de grade, pentru a obține consistența dorită și apoi din nou răcită, pentru ca la final să fie pusă în borcane.

După aceea, întins pe pâine, cu puțin gem deasupra, untul de arahide este numai bun de a fi consumat. Nu doar atât, dar acest desert american pare să câștige teren chiar în fața untului și margarinei tradiționale de la noi.

Nu te limita însă doar la aceste rețete. Untul de arahide vine în forme fie mai cremoase, fie mai crocante, și e foarte versatil. Pe lângă uzul lui tartinabil pe felii de pâine sau rondele de cereale expandate, acesta este folosit de multe ore în deserturi de casă, shake-uri sau într-un smoothie savuros.